Ziua de 24 decembrie

De Dragobete
(de Valentina Butnaru)

Dragostea, mare, frumoasă şi nemărginită, sălăşluieşte in fiecare dintre noi.
Nu fiecare dintre noi, însă, ştie să se deschidă pentru ea sau să ofere dragoste necondiţionat.
Trebuie să învăţăm zilnic cum să-i oferim libertatea, s-o scoatem din colivie.
Doar atunci putem deveni noi înşine, liberi, încrezători şi fără complexe.
Atunci, vom emana siguranţă, bucurie şi poftă de viaţă, iar uneori – chiar fericire.
Atunci, gândurile noastre bune vor rodi iar faptele vor spori.
Atunci, mulţi vor zâmbi şi se vor întări privind la noi.
Atunci, lumea va deveni un pic mai frumoasă.
Şi viaţa noastă – la fel.
Dragostea, ca şi Soarele, e în noi.
Nu trebuie să aşteptăm să vină cineva să ni le ofere.
Le putem oferi chiar noi, zilnic…

„Conform calendarului creștin ortodox la 24 februarie se sărbătorește Întîia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătoare numită în spațiul slav Glavo-Obretenia. Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi „dragu-” ‒ drag și „bîti” – a fi (deci a fi drag). Ca atare denumirea slavă a început să fie adaptată încet-încet la limba noastră, astfel apărînd în evul mediu denumirile Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete (unele dintre ele, foarte apropiate de denumirea cunoscută astăzi ‒ Dragobete), pînă cînd, probabil și sub influența principalelor caracteristici ale sărbătorii s-a impus pe arii destul de extinse mai ales în sudul și sud-vestul României şi în Moldova denumirea ‒ Dragobete.” 

http://www.moldovenii.md/md/section/652

Scurt istoric despre Dragobete:

Fiu al Babei Dochia, ‘Dragobetele’  ori conform altei variante Dragomir era sărbătorit pe 24 februarie. El este prezentat ca un tînăr voinic, frumos și bun. Ca Făt-Frumos din basme – simbolul dragostei firești, curate, Dragobete inspiră fetelor și femeilor „încredere în dragoste”. Însemnând pe vremuri începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

Astăzi, sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic.

Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi.

În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară.

Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

Dragi cititori ai blogului, cu regret, unele dintre tradițiile menționate precum și altele, care erau legate de sărbătoarea Dragobete s-au uitat, cu timpul. Totodată pe an ce trece sărbătoarea revine, în mod natural, la locul său binemeritat, fiindcă Dragobete înseamnă dragoste, respect.

Vă doresc ca în sufletele noastre să domine mereu dragostea, respectul față de cei din jurul nostru. Să fim mai buni, să zîmbim în fiecare zi și să credem că ziua de mîine va fi mai bună. Să fim optimiști și să dăm frîu liber emoțiilor. O zi cît mai fericită! 

• Stabiliţi-vă obiective de lungă durată. Realizîndu-le – fixaţi-vă noi scopuri. Existența scopurilor face viaţa plină de sens şi conţinut...