Șezătoare tradițională în Colegiul Politehnic din mun. Bălți

     “Viaţa mea e ca o pânză /În războiul de ţesut... / Să-nţeleg aş vrea, adesea / Ce model este urzit”, spune poetul Benoni Catană în poezia sa “Războiul de ţesut”. "Dragi îmi erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat...” 
De-a lungul timpului, poeţii şi prozatorii români au cântat în operele lor tradiţia populară, exprimată fie prin dans fie prin şezători, clăci sau hore. Ion Creangă în Amintirile sale din copilărie rememora ce frumoase erau şezătorile de la Humuleşti şi cum el, băiet fiind, asculta poveştile mamei despre cum se torcea lâna şi cum femeile dădeau la vârtelniţă şi apoi ţeseau cămăşi de in de o frumuseţe rară. Octavian Goga evocă în versuri meşteşugite povestea cămăşii ţesute la război în "Cântecul cămăşii": "Eu sunt o biată, ieftină cămaşe/Sunt o sumană haină populară/ de mii de ani de când mă îmbrăcară/Eu sunt pudoarea plebei nevoiaşe/Am fost ţesută la război în tindă/ şi m-a cusut încet o fată mare/ m-a înflorit la mâneci cu mătasă...
    Existența tradițiilor este obiectiv necesară, deoarece nici o societate nu se poate lipsi de ele. Tineretul nostru de astăzi uită tradițiile, obiceiurile cu care au crescut strămoșii noștri.
    Iată că, acest străvechi şi unic obicei moldovenesc este readus de elevii grupei MS-311din Colegiul Politehnic la o oră de dirigenție. A fost preătit un frumos program de colinde, urături, legende, cîntece și chiar dansul „Ursului”.